M-oi returna, iubite, back

Replică la poezia lui Florian Abel „Returnează-te, iubito, înapoi”

Din categoria MANELE SOFISTICATE

În revista "Helis" din noiembrie 2012 (mai exact în suplimentul acesteia: Oaia Literară), Florian Abel a publicat o parodie cu titlul "Returnează-te, iubito, înapoi", în categoria "Manele sofisticate", care m-a incitat la o replică. 

Iată, mai jos, poezia lui Florian: 

Returnează-te, iubito, înapoi

Io te-am iubit, iubito, cum nici n-ai sesizat

Când dragostea din mine mi s-a elaborat

Şi-ai dispărut bilingvă iar io privesc apoi

Doar poza dân mobilul dă mii dă euroi.

În cordu-mi congruent tu ai făcut o rană

Ca într-o inumană penurie umană

Şi mă exorcizează o falie în piept

Dă aştepatarea ta în care sînt absent.

Tu m-ai iubit fluido tangenţial dă tot

Şi-mi pare că te doare adiacent în cot.

Mă disipez dă tine inoculându-ţi drama

Să zaci în solitudini, dă nu, să moară mama.

Că foarte retardabil io te iubeam dă mult

Şi-acu mă laşi mirific cu sufletu incult

Şi-am nişte sentimente aşa diazepame

Că-mi vine mitologic să-mi tai vena cu lame.

Iubirea pentru tine era aşa dă mare

Că toţi duşmanii mei stătea în suspendare

Şi-şi exprima incestu sublim în probitate

Că tu dădeai dovadă dă unicalitate.

Şi fumuseţea ta e-aşa dă deltaplană

Dă eludezi bărbaţii ca florili în cană

Iar când priveşti cu ochii tăi monoparentali

Duşmanii mei devine nişte extraverali.

Tu eşti cea mai morgană şi cea mai sexy sfântă

Ce mă iubea ilogic şi-apoi manele-mi cântă

Şi îmi spunea că viaţa e mai lubrifiantă

Cu-o mare duioşie foarte terifiantă.

Şi nu-mi păsa că-n valuri mă ataca duşmanii

Că-n mastercard la mine da valma curge banii

Şi io când cânt manele le dau clasă la toţi

Că-mi cumpără sidiu o groază dă netoţi.

Da dac-o fi vrodată să mi te returnezi

Dă dragostea mea tare o să-ţi aduc dovezi

Şi-o să-ţi ofer planeta cu toate dă pă ea,

Dă nu, să nu am parte dă epiderma mea!                                Florian Abel

... Şi replica mea: 

M-oi returna, iubite, back

  

M-oi returna, iubite, cu cordul sfărâmat

De-al tău fior poetic de manelist ratat;

Cu viaţa dispersată ca fluturii la bec,

M-oi returna, iubite, şi m-oi întoarce back.

Eu te-am iubit, baştane, adânc, comprehensiv,

Chiar dacă eşti un fante, cam negru şi naiv.

Mi-ai perforat o rană de-a dreptu-n miocard;

Tot tu te vaiţi acuma, odraslă de bastard!

Oftam axiomatic şi foarte belicos,

Că de al meu amore te doare fix în dos.

Dar uite, sunt miloasă, suspin retroactiv,

Chiar dacă pe la gioale să-ţi dau aveam motiv.

Te juri pe epidermă, mă doare-n cotangentă

Dă epiderma ta vopsită, indecentă.

Nu vreau planeta-ntreagă cu toate dă pă ea,

Ce sunt eu, vreo creolă lucrând pe la şosea?

De vrei să mă recapeţi, binoamă şi fidelă,

Te lasă de manele şi treci la manivelă!

Îngroaşă mastercardu’ anemic şi pervers!

Nu-mi dezirez planeta, ci-ntregul Univers!

Aşa iubite, dară, cum oaia la berbec,

M-oi returna la tine şi m-oi întoarce back.

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 02 decembrie 2012