Florentina Loredana Dalian

vineri, 8 februarie 2013

Toporaşi - de Magda Isanos


M-a pălit aşa un dor de primăvară! Nah! Şi mi-am adus aminte de minunata poezie a Magdei Isanos - "Toporaşi". Vi-i ofer, căt tot e pe gratis. 




Cu sacu-i de banalităţi s-a prezentat
şi anul ăsta zâna primăvară;
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parc-ar fi venit întâia oară.

Contrazicându-mă cu mine însămi şi,-n sfârşit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să văd ce flori au răsărit
în parcul vast şi gol de lângă noi.

De mult nu mă-ncercase aşa dor
de viaţă, si călcam nepăsătoare;
simţeam cum se-nfioară sub picior
pământul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au părut încântători –
parc-aş fi vrut să-i strâng în braţe, să-i sărut
(trecusem pân-atunci de-atâtea ori
pe lângă ei şi nici nu i-am văzut).

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spălat),
cu capul dat pe spate l-am privit
şi l-am găsit de-a dreptul minunat.

Pe urmă-am dat de toporaşi lâng-un stejar;
erau aşa de-albaştri, delicaţi –
ca nişte firmituri de cer lăsate-n dar
de primăvară, printre pomii-ntunecaţi.

M-am aplecat, cu inima bătând,
dar când era să-i rup, nici eu nu ştiu
de ce şi cum, dar mi-a venit în gând
că pentru ei paharu-i un sicriu.

Şi m-am întors spre casă mai agale,
c-o oboseală fericită-n paşi,
iar dacă mâinile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporaşi.



 (Imagini preluate de pe internet)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu