Florentina Loredana Dalian

marți, 25 martie 2014

Bunavestire


Poezie de Lucian Blaga

Bunavestire

În noaptea asta lungă, fără sfârşit,
o femeie umblă subt cerul apropiat.
Ea inţelege mai puţin decat oricine
minunea ce s-a-ntâmplat.
Aude sori cântăreţi, intreabă,
intreabă şi nu inţelege.
In trupul ei stă inchis ca intr-o temniţă bună
un Prunc.
De nouă ori se-nvarte discul lunei
in jurul Pruncului.
El ramâne nemişcat şi creşte mirându-se.

In noua noapte fără sfârşit
ciobanii păzesc naşterea unor semne cereşti.
Ma duc intre ei să vestesc:
Taiaţi-vă mieii pe cruce
in amintirea jertfei ce se va face.
Ridicaţi-vă de lângă foc
in cojoace cu flăcări de lâna.
Luaţi făclia ce-am aprins-o
in steaua coborâtă
deasupra ieslelor roase de boi
şi daţi-o mai departe
din mână in mână.
In curand Fiul Omului va căuta un loc
unde să-şi culce capul,
răzămându-şi-l ca şi voi
de pietre ori de câni adormiţi.
În curând rănile purtate prin văile noastre
s-or vindeca
inchizându-se ca florile in intuneric.
In curand piciorele albe
vor umbla peste ape.

Lucian Blaga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu