Florentina Loredana Dalian

vineri, 20 iunie 2014

„Înainte de magnolii” – înainte şi după


APARIŢIE EDITORIALĂ 

http://www.tipomoldova.ro/carti/Inainte%20de%20magnolii.pdf


ÎNAINTE DE MAGNOLII, ROMAN DE FLORENTINA LOREDANA DALIAN 




ÎNAINTE DE MAGNOLII – roman

Autor: FLORENTINA LOREDANA DALIAN

Prefaţă: ADRIAN DINU RACHIERU

Editura TIPO MOLDOVA, Iaşi, iunie 2014

Colecţia OPERA OMNIA, ROMANUL DE AZI

Proiect susţinut de Universitatea PETRE ANDREI din Iaşi

Redactor: AUREL ŞTEFANACHI

Coordonator serie: VALERIU STANCU

Coperta: ANDREI ŞTEFANACHI

Tehnoredactor: ROXANA-ALEXANDRA COSTINESCU

Desrierea CIP a Bibliotecii Naţionale: DALIAN, FLORENTINA LOREDANA
Înainte de magnolii/ Florentina Loredana Dalian, Iaşi: Tipo Moldova, 2014

ISBN 978-606-676-481-0

La final, cartea conţine o notă biobibliografică şi aprecieri critice semnate de scriitorii: Liviu Comşia, Virgil Diaconu, Passionaria Stoicescu, Ionuţ Caragea, Adrian Dinu Rachieru, Ion Roşioru, Tudor Cicu , Romeo Aurelian Ilie, Titi Damian, Aurel Podaru şi Maria-Daniela Pănăzan. 

A venit şi cartea. Mi-am golit contul ca s-o achit (mai exact să-mi achit exemplarele proprii pe care în scurtă vreme le voi “mărita”), mi-am rupt mijlocul cărând de ea până sus, împreună cu băiatul de la firma de curierat (bineînţeles că i-am dat şi ciubuc; muncise, nu ca alţii care stau cu mâna întinsă. Când spun “alţii” mă refer inclusiv la mine, care am mers cu săru-mâna pe unde-am crezut că voi avea success să mai capăt o parte din bani. Mulţumesc firmei REDALEX din Munteni-Buzău, Ialomiţa, pentru contribuţia generoasă!). Am desfăcut coletele şi m-am repezit ca drogatul să văd cum arată. Slavă Domnului, e frumoasă! (vorbim de aspectul exterior, desigur). Chiar foarte frumoasă. Am înşirat apoi exemplarele pe unde-am găsit loc prin casă. M-am umplut de imaginea ei. În curând, o voi citi şi aşa cum apare, tipărită, să văd dacă îmi mai place. Aşa, şi? Toate astea pentru ce? Se va mai bucura cineva aşa cum mă bucur eu acum, pentru câteva momente? Inevitabil, revine întrebarea: pentru ce scriu? Pentru ce mă bucur când public o carte, de ce o ofer, de ce o lansez, de ce…
Un lucru ştiu sigur: m-am bucurat foarte mult scriind-o. Am scris-o într-un timp destul de lung. Deşi nu e un roman “lăbărţat”, cum se exprimă domnul Rachieru, mi-a luat aproape doi ani (decembrie 2011 – septembrie 2013), apoi aproape încă unul până la publicare. Când aveam inspiraţie să mai scriu un capitol, mă bucuram precum un copil de Moş-Crăciun. Acum de ce a dispărut bucuria? Desigur, e un sentiment al împlinirii, de lucru dus la bun sfârşit. Dar tot îmi pare o inutilitate. Cui şi la ce va folosi? S-au scris atâtea cărţi memorabile, încât, cu sau fără această carte, omenirea nu va fi nici mai bogată, nici mai săracă (mai săracă poate să fiu doar eu!).




Aşadar, pentru ce scriem? Din acelaşi motiv pentru care unii se droghează, alţii fumează, alţii beau, alţii fac dragoste? Putem include scrisul la categoria “viciu” sau “dependenţe”? Scriem ca să atragem atenţia, să fim cool, să-i tocăm pe alţii cu ideile noastre? Sau poate scrisul e un leac de alungat singurătatea? Printre muze şi personaje, autorul nu se mai simte singur.
Mi-ar plăcea să cred că scrisul meu e mai mult decât atât. Mi-ar plăcea să cred că, în felul acesta, interacţionez cu alţi semeni, la un nivel vibraţional înalt. Că ceea ce eu scriu rezonează cu simţirea cititorilor. Mi-ar plăcea…
Mă opresc aici cu lamentările. Tocmai îmi umblă un text prin cap. “Mă duc” să scriu. Să nu mă întrebaţi de ce!

Slobozia, 20 iunie 2014




10 comentarii:

  1. Mulţumesc! Bucuroasă de trecerea ta pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  2. FELICITĂRI!!!
    "Acum de ce a dispărut bucuria?"... te întrebi. Nu, bucuria nu a dispărut ci doar s-a propagat și a invadat sufletele celor care au citit și vor mai citi și reciti cartea.
    "Tocmai îmi umblă un text prin cap. “Mă duc” să scriu. Să nu mă întrebaţi de ce! " Nu te întrebăm ,fiindcă știm că Dumnezeu a pus talent și el trebuie folosit spre folosul multora. Așteptăm alte apariții editoriale. Mii de îmbrățișări!!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc, Adelina! Iată, nu m-am gândit că poate bucuria s-a disipat în alţii:) Aşa să fie!
    Mulţumesc şi pentru comentariile făcute de-a lungul "naşterii" acestui roman, care au avut rolul de a mă încuraja să continui. De fapt răspunsul la întrebarea "De ce scriem" e unul singur: pentru a împărtăşi cu alţii "gărgăunii" care ne populează :) Desigur, cu aceia care sunt receptivi la gărgăunii noştri.
    Sper că a sosit cartea, de la mine a plecat.
    Îmbrăţişări!

    RăspundețiȘtergere
  4. Acum a sosit cartea ..."caldă, caldă, rumenită"... :)... Arată superb, iar poza de pe copertă vorbește cititorului din inimă... Mulțumesc din suflet! Cartea va circula la mulți prieteni de-ai mei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc de înştiinţare! Mă bucur că a ajuns şi sper ca lectura ei să aducă încântare tuturor celor care o vor citi.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari. Ma bucur sincer. Sper ca o voi citi intr-o zi. Cand si daca va vrea Dumnezeu. Sunt convinsa ca e minunata la fel ca tot ce scrii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulţumesc, Dorina! Şi eu sper că o vei citi, mă interesează părerea ta.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Iată, ai adus pe lume încă o carte-copil... Să fie într-un ceas bun, să bucure lectorii și să crească mândră printre critici! Pe când "botezul"? :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Bună, Violeta! Mă bucur să te aflu (şi) aici! Mulţumesc de urări. Botezul... hm, vom vedea, cât de curând sper.

    RăspundețiȘtergere