Jurnal de risipită
Pe valurile Dunării am fost... nu, nu cu barca, ci cu
cartea... "A unsprezecea poruncă", ediţia a II-a adăugită, editată la
Eikon, super-editura de care m-am lipit ca marca de scrisoare şi de care nu
m-aş mai dezlipi. Căpitan de vas: Valentin Ajder, directorul editurii. Au mai
tras la rame: Carmen Tănase (Slobozia), Vasile Manole (Galaţi) şi alţii pe
care-i voi numi mai jos.
Am ancorat
în port, adevărată oază de cultură, zic de Biblioteca Judeţeană "V.A.
Urechia", aşezământ de o frumuseţe rară, fost palat sau ce minune
arhitecturală va fi fost, trezind nostalgii de altădată, din vremuri când
lucrurile se făceau trainic, fără grabă, cu multă migală şi, mai ales, cu artă.
În plus, aflu că biblioteca are zilnic în jur de 800 de cititori. Îţi creşte
inima, nu alta. Săptămânal, iubitorii de carte se întâlnesc în Sala de lectură
"Mihai Eminescu", în cadrul Saloanelor "Axis libri", unde
am poposit şi noi joi seara, 26 martie 2015, începând cu ora 18. Pentru aceste
minunate izbânzi culturale, reverenţă în faţa directorului de "port",
domnul Ilie Zanfir şi tuturor truditorilor bibliotecii amintite, dar şi tuturor
iubitorilor de literatură care frecventează salonul.
Aşadar,
gălăţenii i-au avut, de data aceasta, în mijlocul lor, pe câţiva
"eikonişti" cărora le-au acordat atenţia şi respectul cuvenite, prin
citirea cărţilor, înainte de întâlnire, şi prezentarea opiniilor asupra
acestora. Au fost lansate cinci cărţi (în ordinea de pe afiş): "A
unsprezecea poruncă"- F.L. Dalian, "Conştiinţa tragică eminesciană"
- Bianca Osnaga, "Regele praf" - Passionaria Stoicescu,
"Comprimate de timp" - Carmen Tănase şi "De voie bună şi nesilit
de nimeni" - Vasile Manole.
În
deschidere, a vorbit domnul director Ilie Zanfir, care a făcut succinte şi la
obiect prezentări ale autorilor. Înainte de aceasta, s-a ţinut un moment de
reculegere pentru cea care mai trăieşte printre noi numai prin cărţile sale,
Bianca Osnaga, care n-a mai putut ajunge la lasare, grăbindu-se la Domnul cu o
zi înainte. N-am cunoscut-o, dar am aflat despre ea că a fost un om deosebit, o
femeie delicată, frumoasă, o profesoară iubită, o scriitoare serioasă şi care
avea ce spune în literatură, cartea sa "Conştiinţa tragică
eminesciană" reprezentând chiar lucrarea de doctorat. Dumnezeu s-o
odihnească! În timp ce încă se mai afla privegheată, cartea ei "vorbea"
printre noi.
Domnul
director a predat microfonul moderatorului serii: profesor Theodor Parapiru.
Despre cărţi au vorbit, dovedind o atentă aplecare asupra acestora (în ordinea
intrării): doamna Camelia Labeş ("Comprimate de timp"), criticul şi
scriitorul Adrian George Secară şi domnul Sipridon Dafinoiu ("A
unsprezecea poruncă"), doamna Mihaela Pavel ("De voie bună şi nesilit
de nimeni"), doamna Cătălina Şoituz ("Regele praf") şi tînărul
Lucian Pleşa ("Conştinţa tragică eminesciană").
A urmat
cuvântul autorilor prezenţi şi lecturi din creaţiile proprii. Publicul a fost
delectat cu texte de proză (subsemnata - "Când Dumnezeu era
impiegat"), poezie (Carmen Tănase) şi epigramă (Vasile Manole). Directorul
Valentin Ajder a făcut o succintă prezentare a noutăţilor editoriale de la
"Eikon". De câte ori îl ascult vorbind despre cărţi, îmi vine să le
cumpăr pe toate. Nu-i vorbă, le-aş cumpăra, dar n-aş avea timp să le citesc pe
toate. Poate doar dacă aş fi maşină de citit, precum domnul Theodor Parapiru
care citeşte în jur de 15 cărţi pe săptămână!
Câţiva
dintre cei prezenţi au dorit, de asemenea, să ia cuvântul, adresând impresii
sau dedicând epigrame autorilor aflaţi de faţă. Dintre aceştia amintim pe:
Corneliu Antoniu, preşedintele filialei Sud-Est a USR, Gheorghe Gurău,
eipgramistul Dan Căpruciu, Gheorghe Burlacu Niculiţă şi alţii ale căror nume
(să-mi fie scuzat!) nu le-am reţinut. În încheiere, domnul profesor Parapiru a
făcut scurte referiri la cărţile discutate şi a dat sfaturi utile acolo unde a
considerat necesar.
Nu-mi
rămâne decât să mulţumesc tuturor acestor oameni implicaţi în actul cultural,
în promovarea literaturii. Chiar dacă domnul Parapiru ne-a atras atenţia să
nu-i mai mulţumim, că aceste lucruri sunt normale, că e firesc să ne susţinem
între noi etc. De acord, numai că ele pot părea oarecum anormale, într-o lume
întoarsă pe dos.
Am
continuat discuţiile în cerc restrâns în biroul elegant şi cu o impresionantă
colecţie de icoane al domnului director. Apoi, în cerc şi mai restrâns, am
hălăduit pe străzile Galaţiului, eu, Carmen, Valentin şi Dragoş... Vântul
foşnea aducându-mi în urechi un cântec, ale cărui versuri le auzeam puţin
modificate:
Cartea pe valuri pluteşte uşor,
Dar cine îngână un cântec de dor?
Nu, nu e vântul, nici Dunărea nu-i,
E Valentinul şi cărţile lui...
Slobozia, 28 martie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu