Muzică şi garoafe roşii (4)

Slobozia, 08 martie 2015

„Cu sacu-i de banalităţi s-a prezentat/ şi anul ăsta zâna primăvară” ¹⁾ Doar că, în sacul ei, am găsit, aşa cum ne-am şi aşteptat, şi anul acesta, ca şi în anteriorii trei ani, bucuria spectacolului “Din inimă pentru mama” organizat de Asociaţia “Din inimă pentru aproapele” a Protopopiatului Slobozia, din iniţiativa Părintelui Dumitru Drăghici, Preşedintele Asociaţiei, cu binecuvântarea P.S. Episcop Vincenţiu. 

Au impresionat sala cu melodii despre mama (şi nu numai) copii de la grupul de cateheză ai parohiei Ciulniţa (coordonator pr. Felician Gheorghe Lungu), Şcoala nr. 2 “Sfântul Andrei” , dirijaţi de doamna profesoară Elena Ghiţă, precum şi două dintre membrele grupului de cateheză Amara II (preot Clementin Matache coordonator): Andreea Călin şi Oana Beciu. A fost şi poezie, semnată Magda Isanos, Costache Ioanid şi Florentina Loredana Dalian. Dar şi câteva epigrame dedicate femeii, ale autorilor Laurenţiu Ghiţă, Ion Diviza, Florin Rotaru şi Mircea Trifu. 

          Corala, ca de obicei, a fost cea mai aşteptată şi cea mai aplaudată apariţie, cu repertoriu mai vechi, dar şi mai nou, adică nou-nouţ, cel puţin piesa „A venit aseara mama” a fost în primă audiţie. Coriştii, dar şi soliştii (pr. Nicuşor-Silviu Dascălu şi pr. Marius Ungureanu) au oferit cu bucurie mamelor, doamnelor şi domniţelor prezente în sala de festivităţi „Damaschin Episcopul” atât muzică de calitate, cât şi garoafe. Roşii, galbene şi cum vor mai fi fost, superbele garoafe! 

          Părintele Cătălin Stanciu, omul-orchestră, a cam făcut de toate: a coordonat spectacolul, a făcut audiţie, a dirijat Corala, a fost solist, ba încă a mai stat şi pe la butoane, manevrând melodiile lui Ernesto Cortazar pe care le-am ales ca fond muzical pentru poezii. Chit că la a treia s-a cam plictisit şi, după ce i-a dat drumul la un nivel care m-ar fi obligat să cam ţip în microfon, s-a tirat în culise, că urma să fie anunţată Corala. Noroc cu celălalt specialist în butoane, domnul Cornel, căruia i se cuvin mulţumiri pentru regia tehnică. 

          Părintele Protopop Cristian Ştefan Munteanu, în cuvântul său, ne-a adresat îndemnul de a păstra multă vreme la inimă spectacolul acesta, oferit din inimă. Ceea ce mie mi-a amintit de vorba aceea celebră: „Inima mea are numai intrări, ieşiri nu are”. Ce bine ar fi să pot spune şi eu astfel despre inima mea! Dar ar însemna să mint. Inima mea are şi ieşiri, ba încă unele de urgenţă!

          A fost un spectacol reuşit, fapt confirmat atât de reacţia publicului, cât şi de câteva telefoane pe care le-am primit imediat după terminarea spectacolului (mulţumiri doamnelor Claudia, Sultana, domnişoarei Nicoleta!). Pe mine m-a nemulţumit doar o mică parte a publicului (şi nu doar pe mine, din câte am înţeles), acel inevitabil 5-10% de indisciplinaţi (doar pentru că suntem în Post folosesc un cuvânt atât de blând, mult prea blând!) care nu concep să-şi închidă telefoanele sau să le pună pe silenţios, să se abţină de la a vorbi tare în timp ce aceia care – din timpul, pe munca, talentul şi resursele lor, inclusiv financiare – se concentrează să ofere cât mai multă bucurie, iar cei care vin să se destindă şi să-şi umple sufletul de frumos (ce-i drept, majoritari) sunt deranjaţi. Asta cu sunatul telefoanelor şi gălăgia - în două situaţii n-o înţeleg: la biserică, în timpul slujbei şi la spectacol. Pentru că acolo se presupune că te duci de bună voie, nu te obligă nimeni. Dacă ai de vorbit, dacă ai de dat telefoane, rămâi acasă! Dacă vii acolo, respectă regulile! Sala de spectacol nu e stadion! Nu mi se pare corect ca o „minoritate atât de minoră” să deranjeze o majoritate de bun simţ. De aceea, această minoritate trebuie ori educată, ori eliminată (optez pentru această variantă) din sala de spectacole. Promit să le dau eu înapoi banii pe bilet. Vedeţi ce subtilă am fost? (sper că s-a înţeles că accesul la spectacol a fost gratuit). 

          În rest, toate bune. Chiar dacă eu am dat cam multă importanţă aspectului de mai sus, el nu a fost definitoriu. Per ansamblu, lumea a plecat acasă încântată, fapt pentru care se cuvin mulţumiri Asociaţiei cu nume atât de frumos. Şi o întrebare, fireşte retorică: această inimă pentru aproapele are numai intrări, sau şi ieşiri?

Slobozia, 09 martie 2015

¹⁾ Magda Isanos – Toporaşi