Ostrov

Îţi scriu de departe,

de pe ostrovul care poartă numele meu

nu sunt flori, nu e iarbă

e doar o apă lină

ce-şi trage izvorul din inimă.

Soarele-i sus, la amiază

se simte o arşiţă nepotolită;

poate că nucul tău îţi umbreşte fiinţa

da-n ostrovul acesta

nu-i pic de umbră,

doar umbre…

vâlvătaia se află la locul ei

îţi scriu şi mă-ntreb

când va ajunge această epistolă,

ce ape va învolbura

ce simţire va face să tresară

ori poate

va fi ca un mesaj într-o sticlă

rătăcită pe mare

înghiţită de vreun rechin

rechinul acesta – Timpul

care an de an mai pune un rid, o zăbrea

îţi scriu, habar n-am ce ţi-aş spune

aici nimic nu s-a schimbat,

nici măcar năravurile

vezi – aşadar – nici faptul că

te iubesc

Slobozia, 17 iulie 2015